Extemporal la starea de grație

Siberiada
Pe vremea când absolut toată lumea știa că Moscova nu crede în lacrimi, într-o gară pentru doi se auzea discret o piesă neterminată pentru pianină mecanică. Fata fără zestre privea spre cer cu ochii negri cum zboară cocorii, numărând… Când a dispărut și al 41-lea, cele câteva zile din viața lui Oblomov rămăseseră o palidă amintire. Du-te și vezi! – se auzi de departe. Acasă, printre străini, doar călăuza încerca sub un soare orbitor să înțeleagă de ce lumea alege mereu război și (nu) pace…