Joaca de-a jocul
Azi este ziua în care plămădim pâinea: lunea.
Azi este ziua când Dumnezeu a pornit să facă lumea.
Azi este timpul în care se cerne făina la moară.
Azi anotimpul de ieri nu se-ndură să moară.
Azi fără rostul târziu își arată-nțelesul
Azi e și mâine și ieri, semănat și culesul
Azi sună goarne târzii și bat tobe deșarte
Azi se prelinge pe străzi fum de viață și moarte
Azi nu-ncetez să mă mir de a lumii tocmeală
Azi văd cu ochii măriți cine n-a fost la școală
Azi plâng și râd ca-n povești cu oftat și cu lacrimi
Azi trag obloane de fier peste ură și patimi
Azi este-o zi care-nnoadă credul ipoteze
Azi punem calmi și senini pandemii-n paranteze
Azi omenirea se-adună din nou pe sub alte comenzi
Azi mă prefac inocent că-nghit totul fără dovezi
Azi tac adânc și voit înțeles și-ntrebări
Azi deschid ochiul mărit de nescrise urmări
Azi caut rost și temei pentru viață și morți
Azi număr oameni ce bat la ferestre și porți
Azi mă așez vertical pe o fantă de nor
Azi caut pene ce cad din aripi smulse-n zbor
Azi vreau să-ncerc să adun tot ce știu și-am uitat
spre a-nțelege deplin rostul meu desenat
în șerpuirea de linii din palme crăpate
unde-mi citesc viitorul chivuțe ciudate…
Azi este ziua în care…o pornim mai departe…
