Nu, primăvara asta nu-i a mea!

Privându-ne de urări prin mesaje private
De parcă am primi-o pe furate,
Speriați ca de o boală ce se ia…
Nu, primăvara asta nu-i a mea!
Cu flori și mărțișoare desenate,
Cu texte din cutie, copiate
Și cu urări ce nu se pot urma…
Nu, primăvara asta nu-i a mea!
Cu spaime, îndoieli și măști pe chipuri,
Cu gifuri la pachet și pe din dos,
Cu bipuri pe privat, dar și cu clipuri
La îndemână, fără de folos…
Nu, primăvara asta nu o vreau!
Respir, gândesc, am litere și fluturi
Și-un univers de lucruri de pozat,
De ce să iau cu copy-paste „minuturi”
Pe care și vecinul le-a luat
Și le-a trimis și el, în altă parte,
-Ca și cum ne-am întoarce „la comun” –
Venirea unei zile ce desparte o iarnă ce n-a fost… de-un timp mai bun…?!
Regret că dau în scris cu îndrăzneală:
Această primăvară nu-i ce-aștept!
Prefer cuvinte scrise cu cerneală,
Sau asumarea publică!
Respect!
©Luminița Velciu, azi, 1 martie 2020 ora 11.39
P. S. Liber la distribuit!
Poate ne facem bine!