By Când vii acasă de la muncă și îți dai seama că orice ai spune pe post, în direct, nu te poate vindeca de tristețea unei planete cu oameni folosiți de oameni…
Platforma asta de socializare e ca o hârtie mototolită pe care se poate scrie orice. Tot ce se petrece de doi ani încoace sunt cursuri care se soldează acum cu examenul final. Pentru că procesul de învățare s-a mimat, se pică pe capete. Doi ani de spaime nu au clintit un dram de emoție în sufletele înghețate. Aceeași agresivitate, mult mai rea și mai sălbatică, jigniri și dispreț aruncate public între oameni care nu se cunosc personal, n-au nimic de împărțit, dar nu știu să reacționeze la puncte opuse de vedere decât cu colții rânjiți și strigăt de dispreț. O lume de oameni, care mai de care mai deștepți, perfecți, impecabili. Tabere în care se adună muritorii care irosesc energii uriașe pe bătălii fără miză și fără valoare pentru ei, dușmănii pe interesul altcuiva, stropi se scuipat scăpați prin colțul gurii cu care suduim, afurisim și ovaționăm așa cum și pe cine ni se spune…
În seara asta au murit 8 oameni nevinovați prăbușiți cu două sicrie zburătoare. În ultimele zile au murit oameni uciși de mâna oamenilor. De doi ani se moare de frică, de grija zilei de mâine, de boli netratate, de viruși nevăzuți…
Până când nu vom face pace cu nebunia din noi, cu zădărnicia din noi, cu ipocrizia din noi și cu trufia noastră când fudulă, când credulă, nu se va face lumină pe pământ. Până când nu-i vom lăsa singuri și fără de ținte vii pe cei care se energizează din prostirea noastră, nu se va termina. Cu cât ești mai țanțoș, cu atât ești mai disponibil, mai vulnerabil, mai bun de folosit de cei ce se hrănesc din carnea de tun și de manevră care accepți să devii.
Da, atât de târziu în noapte când de fapt e atât de dimineață-devreme, gândurile îmi fug și strigă: opriți! Cădeți o clipă pe gânduri! Încercați să înțelegeți că se folosesc de voi! Și viața voastră e una singură, scurtă și la fel de prețioasă ca viața lor. Nu mai îngăduiți să fiți așezați la coadă! Ridicați privirea, plângeți și încetați să fiți disponibili! Abia atunci veți deveni foarte valoroși!