By Mi-e tare ciudă când mă gândesc la cinismul cu care niște întâmplători corijenți ajunși la butoane pe criterii decise de dubioși își râd în barbă de agitația și deruta create în rândul semenilor lor.
Am început să mă ajut citind cărți despre somnul rațiunii, despre manipulare, despre inteligență emoțională. Dar cea mai prețioasă este lecția de istorie. Zilnică. Am provizii în bibliotecă și mă duc spre copertele obosite, le scutur de praf și le deschid. Ele mă învață cum totul se întoarce într-o mișcare ciclică necesară pentru un singur motiv: când oamenii nu sunt atenți și nu învață lecția, sunt rostogoliți cu verdictul: corijent. Nu vom evolua până când nu vom cădea pe gânduri, nu ne vom trage concluzii și nu vom da examenul pe bune, fără copiuțe și fără suflat din bancă.
Mi-e tare ciudă când văd niște nulități vândute răului cum râd de răul oamenilor în timp ce îl provoacă. Mi-e ciudă că sunt validați prin tot ce se scrie despre ei, despre ce spun, despre ce fac, despre ce le mai trece prin cap, despre ce pun la cale unii cu alții când presa nu-i aude, despre ce uneltesc și despre cât de simpli sunt la minte. Căci oamenii răi care se bucură de rău sunt de fapt indivizi ai speciei cu cel putin un cromozom defect.
E fascinant și tragic felul în care, deși am fost meniți și programați să venim și să trăim în această perioadă de resetare, nu suntem pregătiți pentru ea.
Mă întorc la cărțile mele. Doar așa mă pot feri de radiațiile nocive din device-uri. Cei ca mine ați înțeles ce-am avut de spus!