Mi-era dor să vorbesc cu Tine, Doamne, să Te întreb cu cuvintele mele cum se vede din Împărăția Ta chipul sub care se înfăptuiește Voia Ta.
Mi-era dor să-Ți spun că mă gândesc cu mintea mea cum Ai săvârșit Tu întâmplările atunci când poporul Tău a pierdut orice măsură și s-a abătut de la toate căile Tale îndrăznind să creadă că omul stăpânește orișice în numele trufiei.
Ce mai faci, Doamne? Cum se arată de sus măsura făpturii Tale pe care Ai învățat-o mereu și mereu că nu e singură? Și că asta nu înseamnă că poate cuteza orice în numele Tău, ci că are căderea să cumpănească bine ce are de făcut întru respectul poruncilor Tale?
Știi? Mă gândesc că ești trist. Și-Ți cer iertare pentru tristețea cu care privești spre noi și vezi că nu-nțelegem! Ne-Ai tot vestit cu semne și-ntâmplări că timpul de-nvățare ni se scurge… Și mereu o luăm de la capăt, iar și iar, căzând în ispite fără nici o căință.
Doamne, atât de mult aș vrea să pot striga tuturor că a venit timpul Tău, acela în care trebuie să-Ți arătăm iubire întorcându-ne către sinele nostru! Că ne înveți acum cum să trăim cu puțin, pentru că doar puținul acesta ne poate reîntoarce la smerenie. Că avem nevoie de Tine, Cel de dinăuntrul nostru, de Tine, care Ți-Ai făcut biserică în inima noastră ce bate în dangăte de clopot Slava Ta înăuntrul catedralelor din noi, bucurându-Te că Te-am găsit acolo de unde nu Ai plecat niciodată de când Ai suflat viață peste bucata de humă dospită în dragostea căldurii Tale…
Te rog smerit să ne ierți pe toți pentru că am uitat… și ne-am îndepărtat… și ne-am trufit… și Te-am lăsat..!
Tare dor îmi era să vorbesc cu Tine, Doamne, prietenul meu dintotdeauna, care m-Ai învățat că rugăciunile trebuie rostite cu cuvintele noaste pentru a-Ți fi bineplăcute, în dreapta căutare către Cer, vertical și cinstit, ca să ne vezi sufletul prin lumina ochilor cu care căutăm spre Tine. Ne vrei drepți și verticali, adică adevărați, nu îngenunchiați și târâți, fățarnici, cu fața la pământ.
Doamne, Îți mulțumesc pentru tot ce Ai ales din dragoste pentru noi!
Și dacă îngădui să Te rog ceva, atunci, Doamne, ia în paza Ta pe doctorii și pe toți cei care în spitale trudesc în lucrarea lor cu ceva mijloace, cu puțina lor pricepere și cu toată nădejdea în Tine!
… Că a Ta este Împărăția… și Puter.. ea… și Slavaaa…
