By Joi numărul doi
-Ești ocupată, Luminița?
-Nu! Sunt un teritoriu independent și suveran.
-… am vrut să știu dacă ai treabă.
-Pe o planetă unde e atâta dezordine numai cine nu vrea să muncească nu are treabă.
-Când crezi că va putea fi oprit răul care se întâmplă de mai mulți ani încoace ?
-Nu trebuie oprit! Trebuie lăsat să se termine de săvârșit.
-Dar omenirea este în suferință.
-Omenirea și-a produs întotdeauna singură suferința.
-Acum e mai rău decât oricând.
-Așa s-a spus de fiecare dată și tot nu am făcut nimic să nu mai ajungem la rău.
-Și zici că răul nu trebuie oprit?
-Nu! Mai mult ca oricând răul trebuie lăsat până la capăt. Dacă scoți drenul dintr-o plagă a unui membru bolnav înainte de a se fi curățat, ce rămâne în interior face cangrenă și duce la amputație.
-Care este cel mai vulnerabil organ al omului?
-Organul de îndoire.
-…?
-Nu e vorba de organul care se apleacă, ci de cel care cugetă și își pune întrebări. Deși unii oameni veniți pe lume zvelți și verticali, în mod ciudat aleg să-și îndoaie spinarea crezând că e mai înțelept. Atitudinea asta nu am înțeles-o niciodată.
-Ce ai face dacă ți-ar sta în putere?
-Aș cârpi ingenios, artistic și temeinic toate rupturile de blugi care merg singure pe stradă trăgând a rău, a sărăcie și a nesimțire. Și ne mai mirăm purtând așa ceva că mai marii planetei își bat joc de noi și nu ne iau în serios.
-Cine sunt mai marii planetei?
-Niște bieți muritori, din fericire foarte bătrâni, secătuiți genetic și energetic care cred despre ei niște bazaconii pe care le aruncă, iar unii le prind precum cățeii mingea la „aport!”
-Ei își spun elite.
-Despre asta te-aș ruga să vorbim data viitoare.
-Ai obosit?
-Nu, tu ai obosit